Art. 1485: Obligaţia de a preda un bun

Art. 1469 - Obiectul obligațiilor; Art. 1470 - Clasificarea obligațiilor; Art. 1486 - Transferul proprietății și al riscurilor; Art. 1487 - Forța majoră și cazul fortuit; Art. 1516 - Punerea în întârziere; Art. 1530 - Neexecutarea imputabilă; Art. 1549 - Rezoluțiunea unilaterală; Art. 1672 - Obligațiile vânzătorului; Art. 2103 - Obligațiile depozitarului; Art. 2146 - Obligațiile comodatarului

Articolul 1485 din Codul Civil stabilește un principiu fundamental al dreptului obligațiilor: obligația principală de a preda un bun individual determinat este însoțită de o obligație accesorie, implicită, de a-l conserva până la momentul predării efective. Această obligație de conservare impune debitorului o diligență specifică, similară celei a unui bun proprietar ('bonus pater familias'), pentru a preveni deteriorarea, distrugerea sau pierderea bunului. Nerespectarea acestei obligații atrage răspunderea contractuală a debitorului pentru prejudiciile cauzate, cu excepția cazurilor de forță majoră sau caz fortuit, conform Art. 1487 C. civ. Norma este esențială în contextul transferului de proprietate și a riscurilor (Art. 1486 C. civ.), subliniind că, chiar dacă proprietatea se transferă solo consensu (prin simplul acord), obligația de conservare subzistă până la realizarea materială a predării bunului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.