(1)Debitorul unui bun individual

determinat este liberat prin predarea acestuia în starea în care se afla la

momentul naşterii obligaţiei.

(2)Dacă însă, la data

executării, debitorul nu este titularul dreptului ce trebuia transmis ori

cedat sau, după caz, nu poate dispune de acesta în mod liber,

obligaţia debitorului nu se stinge, dispoziţiile art. 1.230 aplicându-se

în mod corespunzător.