Art. 1481: Obligaţiile de mijloace şi obligaţiile de rezultat

Art. 1470 - Principiul executării în natură; Art. 1471 - Sancţiunea neexecutării; Art. 1516 - Dreptul la executare silită; Art. 1530 - Condiţiile răspunderii contractuale; Art. 1533 - Neexecutarea; Art. 1535 - Repararea prejudiciului în cazul executării cu întârziere; Art. 1547 - Cazuri de exonerare; Art. 1548 - Forţa majoră şi cazul fortuit

Articolul 1481 din Codul Civil realizează o distincție fundamentală în dreptul obligațiilor, clasificând obligațiile în obligații de mijloace (sau de diligență) și obligații de rezultat. Această distincție este crucială pentru stabilirea regimului probatoriu al neexecutării și, implicit, a condițiilor angajării răspunderii debitorului. În cazul obligațiilor de rezultat, debitorul se angajează să procure creditorului un rezultat determinat, iar simpla neobținere a acestuia prezumă culpa debitorului, acesta putând fi exonerat doar prin dovedirea unei cauze străine (forța majoră, cazul fortuit, fapta victimei sau a unui terț). Spre deosebire, în cazul obligațiilor de mijloace, debitorul se obligă doar să depună toate diligențele rezonabile pentru atingerea unui scop, fără a garanta și realizarea acestuia. Pentru a angaja răspunderea debitorului într-o obligație de mijloace, creditorul trebuie să dovedească culpa debitorului, adică lipsa diligenței necesare. Aliniatul (3) oferă criterii orientative pentru calificarea unei obligații ca fiind de mijloace sau de rezultat, subliniind importanța voinței părților, natura contraprestației, gradul de risc și controlul exercitat de părți asupra executării.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.