Art. 1471: Plata obligaţiei naturale

Art. 1164 - Noțiunea obligației; Art. 1341 - Condițiile restituirii; Art. 1347 - Noțiunea îmbogățirii fără justă cauză; Art. 1469 - Noțiunea de plată; Art. 1470 - Valabilitatea plății; Art. 1472 - Capacitatea de a face plata; Art. 1635 - Restituirea prestațiilor

Articolul 1471 din Codul Civil consacră principiul irevocabilității plății obligațiilor naturale. O obligație naturală reprezintă o datorie morală sau de conștiință care, deși nu este sancționată juridic printr-o acțiune în justiție (adică nu este o obligație civilă perfectă, susceptibilă de executare silită), dacă este executată de bunăvoie, produce efecte juridice specifice: plata sa nu mai poate fi supusă restituirii (principiul *soluti retentio*). Acest articol subliniază distincția fundamentală dintre obligațiile civile (perfecte, susceptibile de executare silită și de repetitiune în caz de plată nedatorată) și obligațiile naturale (imperfecte). Condiția esențială pentru aplicarea art. 1471 este ca executarea să fie făcută 'de bunăvoie', ceea ce implică o plată conștientă, liberă și fără vicii de consimțământ (eroare, dol, violență). Obligația naturală, deși nu conferă creditorului o acțiune pentru executare, constituie o cauză suficientă pentru păstrarea plății, fiind o excepție de la principiul îmbogățirii fără justă cauză.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.