Art. 1465: Alegerea prestaţiei de către creditor

Art. 1461 - Noțiune (Obligații alternative); Art. 1462 - Alegerea prestaţiei; Art. 1463 - Comunicarea alegerii; Art. 1464 - Alegerea prestaţiei de către debitor; Art. 1557 - Imposibilitatea fortuită de executare; Art. 1558 - Imposibilitatea fortuită de executare parţială; Art. 1547 - Condițiile angajării răspunderii contractuale; Art. 1548 - Prejudiciul; Art. 1549 - Forţa majoră şi cazul fortuit; Art. 1550 - Punerea în întârziere a creditorului; Art. 1535 - Daune-interese moratorii

Articolul 1465 din Codul Civil detaliază regimul juridic al obligațiilor alternative atunci când dreptul de alegere a prestației revine creditorului, concentrându-se pe consecințele imposibilității de executare a uneia sau ambelor prestații. Norma distinge între situațiile în care imposibilitatea survine independent de culpa părților (caz fortuit sau forță majoră) și cele în care aceasta este imputabilă debitorului sau creditorului. În cazul imposibilității fortuite a unei prestații (lit. a), obligația se concentrează automat asupra celei rămase, creditorul fiind ținut să o primească. Această regulă reflectă principiul conform căruia riscul pieirii fortuite a obiectului obligației, înainte de alegere, este suportat de debitor, care nu poate invoca imposibilitatea pentru a fi liberat, ci trebuie să execute prestația care a rămas posibilă. Dacă imposibilitatea unei prestații este imputabilă creditorului (lit. b), acesta, având rolul de a alege, suportă consecințele propriei culpe. El are opțiunea de a cere executarea celeilalte prestații, dar cu obligația de a despăgubi debitorul pentru prejudiciile cauzate de pierderea primei prestații, sau de a-l libera pe debitor de întreaga obligație, renunțând la executarea celei de-a doua prestații. Atunci când imposibilitatea unei prestații este imputabilă debitorului (lit. c), creditorul păstrează dreptul de a alege, având două opțiuni: fie cere despăgubiri echivalente valorii prestației devenite imposibile din culpa debitorului, fie cere executarea celeilalte prestații rămase posibilă. Aceasta îi permite creditorului să repare prejudiciul cauzat de limitarea opțiunilor sale. În situația cea mai gravă, când ambele prestații devin imposibile din culpa debitorului (lit. d), creditorul are dreptul de a cere despăgubiri, putând alege care dintre cele două prestații imposibil de executat va constitui baza de calcul a acestor despăgubiri. Debitorul este integral responsabil, neputând invoca liberarea de obligație.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.