(1)Debitorul care are alegerea

prestaţiei este obligat, atunci când una dintre prestaţii a devenit

imposibil de executat chiar din culpa sa, să execute cealaltă

prestaţie.

(2)Dacă, în acelaşi caz,

ambele prestaţii devin imposibil de executat, iar imposibilitatea cu

privire la una dintre prestaţii este cauzată de culpa debitorului,

acesta este ţinut să plătească valoarea prestaţiei

care a devenit ultima imposibil de executat.