(1)Obligaţia este

alternativă atunci când are ca obiect două prestaţii principale,

iar executarea uneia dintre acestea îl liberează pe debitor de întreaga

obligaţie.

(2)Obligaţia rămâne

alternativă chiar dacă, la momentul la care se naşte, una dintre

prestaţii era imposibil de executat.