Art. 1453: Renunţarea la solidaritate

Art. 1443 - Noțiunea de solidaritate pasivă; Art. 1444 - Izvoarele solidarităţii; Art. 1445 - Prezumția de solidaritate; Art. 1446 - Apărarea debitorului; Art. 1447 - Efectele plăţii şi ale celorlalte moduri de stingere a obligaţiei; Art. 1448 - Remiterea de datorie şi confuziunea; Art. 1454 - Efectele secundare în raporturile dintre creditor şi debitorii solidari; Art. 1604 - Remiterea de datorie; Art. 1652 - Efectul plăţii parţiale; Art. 1686 - Chitanţa

Articolul 1453 din Codul Civil reglementează instituția renunțării la solidaritatea pasivă de către creditor, o modalitate prin care solidaritatea, ca garanție a creditorului, poate fi atenuată. Textul legal clarifică faptul că o astfel de renunțare, fie ea expresă sau tacită, operează doar în privința unuia sau mai multor codebitori, lăsând neschimbată obligația solidară pentru ceilalți codebitori. Astfel, cel în privința căruia s-a renunțat la solidaritate rămâne ținut doar pentru propria sa parte din obligație față de creditor, pierzând caracterul de codebitor solidar, dar rămânând totodată expus acțiunii în regres a celorlalți codebitori care ar plăti întreaga datorie. Articolul impune, ca regulă generală, caracterul expres al renunțării, dar prevede și două prezumții legale de renunțare tacită: atunci când creditorul menționează în chitanță că plata reprezintă partea codebitorului, fără a-și rezerva beneficiul solidarității (cu o regulă specială pentru plata dobânzilor pe 3 ani), și atunci când creditorul îl cheamă în judecată pe un codebitor pentru partea sa din datorie, iar acțiunea este admisă. Această distincție între renunțarea expresă și cea tacită, precum și delimitarea efectelor renunțării doar la debitorul vizat, subliniază complexitatea regimului juridic al obligațiilor solidare și protecția echilibrată a intereselor creditorului și ale codebitorilor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.