(1)Novaţia, remiterea de

datorie, compensaţia ori confuziunea consimţită sau care

operează în privinţa unui debitor stinge obligaţia

indivizibilă şi îi liberează pe ceilalţi debitori,

aceştia rămânând însă ţinuţi să

plătească celui dintâi echivalentul părţilor lor.

(2)Creditorul poate să

ceară oricăruia dintre debitori executarea întregii obligaţii,

oricare ar fi partea din obligaţie ce revine acestuia. Creditorul poate,

de asemenea, să ceară ca toţi debitorii să efectueze plata

în acelaşi timp.

(3)Debitorul chemat în judecată

pentru totalitatea obligaţiei poate cere un termen pentru a-i introduce în

cauză pe ceilalţi debitori, cu excepţia cazului în care

prestaţia nu poate fi realizată decât de cel chemat în judecată,

care, în acest caz, poate fi obligat să execute singur întreaga

prestaţie, având însă drept de regres împotriva celorlalţi

debitori.

(4)Punerea în întârziere a unuia

dintre debitori, de drept sau la cererea creditorului, nu produce efecte

împotriva celorlalţi debitori.

(5)Îndată ce cauza

indivizibilităţii încetează, obligaţia devine

divizibilă.