(1)Novaţia, remiterea de
datorie, compensaţia ori confuziunea consimţită sau care
operează în privinţa unui debitor stinge obligaţia
indivizibilă şi îi liberează pe ceilalţi debitori,
aceştia rămânând însă ţinuţi să
plătească celui dintâi echivalentul părţilor lor.
(2)Creditorul poate să
ceară oricăruia dintre debitori executarea întregii obligaţii,
oricare ar fi partea din obligaţie ce revine acestuia. Creditorul poate,
de asemenea, să ceară ca toţi debitorii să efectueze plata
în acelaşi timp.
(3)Debitorul chemat în judecată
pentru totalitatea obligaţiei poate cere un termen pentru a-i introduce în
cauză pe ceilalţi debitori, cu excepţia cazului în care
prestaţia nu poate fi realizată decât de cel chemat în judecată,
care, în acest caz, poate fi obligat să execute singur întreaga
prestaţie, având însă drept de regres împotriva celorlalţi
debitori.
(4)Punerea în întârziere a unuia
dintre debitori, de drept sau la cererea creditorului, nu produce efecte
împotriva celorlalţi debitori.
(5)Îndată ce cauza
indivizibilităţii încetează, obligaţia devine
divizibilă.
Doctrină și ExplicațiiExplicații și Interpretări Articolul 1432 din Codul Civil reglementează aspecte esențiale ale obligațiilor indivizibile cu pluralitate de debitori (indivizibilitatea pasivă). Alineatul (1) stabilește principiul conform căruia anumite moduri de stingere a obligației (novația, remiterea de datorie, compensația, confuziunea) operate față de un singur debitor indivizibil liberează pe toți ceilalți codebitori. Această liberare este însă parțială, în sensul că debitorii libereți rămân ținuți să plătească debitorului față de care a operat stingerea obligației echivalentul părților lor din datorie, consfințind un drept de regres intern. Alineatul (2) subliniază caracterul indivizibil al obligației, permițând creditorului să ceară executarea integrală oricărui debitor, indiferent de partea ce-i revine din obligație, sau să solicite plata simultană de la toți. Alineatul (3) introduce o nuanță procedurală importantă, oferind debitorului chemat în judecată posibilitatea de a cere un termen pentru a-i introduce în cauză pe ceilalți codebitori, în spiritul principiului contradictorialității și al garantării dreptului la apărare, cu excepția situațiilor în care prestația este personală. În acest din urmă caz, debitorul chemat poate fi obligat să execute singur, având un drept de regres împotriva celorlalți. Alineatul (4) statuează un principiu esențial în materia indivizibilității, și anume că punerea în întârziere a unui debitor nu produce efecte față de ceilalți, subliniind caracterul strict personal al acestei măsuri. În final, alineatul (5) prevede că, odată ce cauza indivizibilității încetează (de exemplu, prin divizarea materială a obiectului obligației), obligația redevine divizibilă, conform regulii generale.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.