Art. 1429: Restituirea prestaţiilor

Art. 1254 - Efectele nulității; Art. 1424 - Noțiunea de obligație indivizibilă; Art. 1425 - Indivizibilitatea activă și pasivă; Art. 1427 - Obligația divizibilă cu pluralitate de subiecte; Art. 1550 - Efectele rezoluțiunii; Art. 1635 - Obiectul restituirii; Art. 1639 - Restituirea prin echivalent; Art. 1642 - Fructele și dobânzile; Art. 1647 - Restituirea către incapabil sau cu capacitate de exercițiu restrânsă

Articolul 1429 din Codul Civil stabilește o regulă derogatorie de la principiul "accesorium sequitur principale" în materia restituirii prestațiilor. Chiar dacă o obligație inițială a fost indivizibilă prin natura sa sau prin voința părților, obligația de restituire a prestațiilor executate în temeiul acelei obligații este prezumată a fi divizibilă. Această prezumție de divizibilitate are un caracter relativ (juris tantum) și poate fi răsturnată doar în situația excepțională în care indivizibilitatea obligației de restituire decurge, imperativ, din însăși natura sa (de exemplu, restituirea unui bun fizic indivizibil). Rațiunea acestei dispoziții rezidă în facilitarea procesului de restituire și evitarea ca fiecare debitor al restituirii să fie ținut solidar la întreaga prestație, aducând o simplificare a regimului juridic aplicabil în cazul pluralității de subiecte implicate în obligația de restituire. Norma subliniază autonomia relativă a regimului juridic al restituirii prestațiilor față de cel al obligației inițiale, adaptându-l la specificul procesului de desființare a actului juridic și la necesitățile practice.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.