(1)Debitorul decade din beneficiul

termenului dacă se află în stare de insolvabilitate sau, după

caz, de insolvenţă declarată în condiţiile legii, precum

şi atunci când, cu intenţie sau dintr-o culpă gravă,

diminuează prin fapta sa garanţiile constituite în favoarea

creditorului sau nu constituie garanţiile promise.

(2)În sensul prevederilor alin. (1),

starea de insolvabilitate rezultă din inferioritatea activului patrimonial

ce poate fi supus, potrivit legii, executării silite, faţă de

valoarea totală a datoriilor exigibile. Dacă prin lege nu se prevede

altfel, această stare se constată de instanţă, care, în

acest scop, poate ţine seama de anumite împrejurări, precum

dispariţia intempestivă a debitorului, neplata unor datorii devenite

scadente, declanşarea împotriva sa a unei proceduri de executare

silită şi altele asemenea.

(3)Decăderea din beneficiul

termenului poate fi cerută şi atunci când, din culpa sa, debitorul

ajunge în situaţia de a nu mai satisface o condiţie considerată

esenţială de creditor la data încheierii contractului. În acest caz,

este necesar să se fi stipulat expres caracterul esenţial al

condiţiei şi posibilitatea sancţiunii decăderii, precum

şi să fi existat un interes legitim pentru creditor să considere

condiţia respectivă drept esenţială.