Art. 1414: Efectul termenului suspensiv

Art. 1359 - Modalitățile obligațiilor; Art. 1411 - Noțiunea de termen; Art. 1412 - Termenul stabilit în favoarea debitorului sau creditorului; Art. 1415 - Efectul termenului extinctiv; Art. 1416 - Pierderea beneficiului termenului; Art. 1635 - Noțiune (Restituirea prestațiilor); Art. 2501 - Noțiune (Prescripția extinctivă)

Articolul 1414 din Codul Civil reglementează efectul fundamental al termenului suspensiv: acesta amână exigibilitatea obligației, împiedicând creditorul să solicite executarea înainte de împlinirea scadenței. Principiul este că, deși obligația există, ea nu poate fi executată silit. În mod excepțional, textul statuează că, dacă debitorul execută de bunăvoie și în cunoștință de cauză obligația înainte de împlinirea termenului, suma sau prestația respectivă nu este supusă restituirii. Această dispoziție subliniază caracterul relativ al termenului suspensiv și faptul că beneficiul termenului este, de regulă, stabilit în favoarea debitorului, care poate renunța la el prin executare anticipată. Plata efectuată în aceste condiții este considerată o plată valabilă a unei datorii existente, chiar dacă neexigibile, și nu o plată nedatorată, excluzând astfel aplicarea regulilor privind îmbogățirea fără justă cauză sau plata nedatorată.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.