Art. 1413: Beneficiul termenului

Art. 1411 - Noțiunea de termen; Art. 1414 - Pierderea beneficiului termenului; Art. 1415 - Termenul suspensiv şi termenul extinctiv; Art. 1416 - Efectele termenului suspensiv; Art. 1417 - Efectele termenului extinctiv; Art. 1266 - Interpretarea contractului; Art. 1272 - Conținutul contractului; Art. 1470 - Plata; Art. 12 - Exercitarea drepturilor subiective civile

Articolul 1413 din Codul Civil reglementează principiul fundamental al beneficiului termenului în materia obligațiilor. Norma stabilește o prezumție relativă: termenul profită debitorului. Această prezumție implică faptul că, în lipsa unei clauze contrare sau a unor împrejurări specifice, creditorul nu are dreptul să solicite executarea obligației înainte de împlinirea termenului. Articolul introduce însă trei categorii de excepții, cazuri în care beneficiul termenului poate aparține creditorului sau ambelor părți: prin lege (când legiuitorul stipulează expres în acest sens), prin voința părților (când prin acord contractual se prevede o asemenea destinație a termenului) sau din împrejurări (atunci când contextul faptic indică în mod clar că termenul a fost stipulat în interesul altei părți decât debitorul sau în interes reciproc). Un aspect crucial reglementat de alin. (2) este dreptul de renunțare la termen. Doar partea care deține beneficiul exclusiv al termenului poate renunța la acesta în orice moment, fără a fi necesar consimțământul celeilalte părți. Renunțarea produce efectul exigibilității imediate a obligației, similar cu o scadență survenită, și reflectă autonomia de voință a beneficiarului termenului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.