Art. 1412: Categorii de termene

Art. 1399 - Noțiune (condiție și termen); Art. 1400 - Noțiunea termenului; Art. 1404 - Termenul suspensiv. Efecte; Art. 1407 - Termenul extinctiv. Efecte; Art. 1409 - Pierderea beneficiului termenului; Art. 1548 - Cauzele de încetare a obligațiilor

Articolul 1412 din Codul Civil clasifică termenul, una dintre modalitățile obligațiilor, în două categorii fundamentale: termenul suspensiv și termenul extinctiv. Această distincție este esențială pentru a înțelege momentul producerii efectelor obligației sau, după caz, momentul încetării acestora. Termenul suspensiv amână scadența obligației, transformând-o dintr-o obligație pură și simplă într-una cu executare amânată; obligația există și este valabilă, dar creditorul nu poate cere executarea ei înainte de împlinirea termenului. Prin contrast, termenul extinctiv marchează momentul în care obligația își încetează existența, stingându-se de drept la împlinirea sa, fără a retroactiva. Ambele categorii se bazează pe premisa unui eveniment viitor și cert, spre deosebire de condiție care este un eveniment viitor și incert.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.