Art. 1411: Obligaţia afectată de termen

Art. 1391 - Condiţia suspensivă; Art. 1392 - Condiţia rezolutorie; Art. 1412 - Beneficiul termenului; Art. 1413 - Prezumţia stabilirii termenului; Art. 1414 - Termenul nedeterminat; Art. 1415 - Decăderea din beneficiul termenului; Art. 1416 - Plata anticipată; Art. 1417 - Efectele termenului suspensiv; Art. 1418 - Efectele termenului extinctiv; Art. 1481 - Executarea plății; Art. 1604 - Cauzele de stingere a obligațiilor

Articolul 1411 din Codul Civil definește termenul ca fiind o modalitate a obligației civile, prin care exigibilitatea sau stingerea acesteia este legată de survenirea unui eveniment viitor cert. Elementul esențial care diferențiază termenul de condiție este certitudinea producerii evenimentului, chiar dacă momentul exact al producerii sale poate fi incert (termenul certus an, incertus quando). Termenul poate fi stabilit prin acordul părților (termen convențional), de către instanța de judecată (termen judiciar), adesea pentru a completa voința părților sau a remedia o omisiune, sau poate fi prevăzut direct de o dispoziție legală (termen legal). Această distincție este fundamentală pentru înțelegerea efectelor juridice specifice pe care termenul le produce asupra obligației, în special în ceea ce privește momentul la care obligația devine scadentă și, implicit, exigibilă, sau momentul în care aceasta se stinge de drept.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.