Art. 1407: Efectele îndeplinirii condiţiei

Art. 1391 - Noțiune (definiția condiției); Art. 1393 - Condiția suspensivă și condiția rezolutorie (distincție); Art. 1402 - Efectele pendente conditione (efectele condiției nerealizate); Art. 1403 - Cazul de îndeplinire (îndeplinirea propriu-zisă a condiției); Art. 1635 - Noțiune (definiția restituirii prestațiilor); Art. 1636 - Cauze de restituire (cazurile în care se impune restituirea); Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului (legătura cu caracterul obligatoriu al contractului condițional); Art. 1272 - Conținutul contractului (voința părților ca excepție de la retroactivitate)

Articolul 1407 din Codul Civil reglementează efectele juridice ale îndeplinirii condiției, fie ea suspensivă sau rezolutorie. Principiul general instituit prin alin. (1) este **retroactivitatea** efectelor îndeplinirii condiției, contractul fiind prezumat a produce efecte din momentul încheierii sale. Această prezumție este însă relativă (iuris tantum) și poate fi înlăturată dacă voința părților, natura contractului sau dispozițiile legale prevăd altfel. Pentru **condiția rezolutorie** în cazul contractelor cu executare continuă sau succesivă, alin. (2) stabilește o excepție importantă de la retroactivitate: îndeplinirea condiției nu afectează prestațiile deja executate, cu excepția unei stipulații contrare a părților. Aceasta se justifică prin imposibilitatea practică de a desființa prestații care, prin natura lor, sunt ireversibile sau consumate în timp. În privința **condiției suspensive**, alin. (3) clarifică faptul că, atunci când produce efecte retroactive, debitorul este ținut de obligație ca și cum aceasta ar fi fost o obligație simplă, fără modalitate. De asemenea, actele juridice încheiate de cel care avea dreptul sub condiție suspensivă (proprietarul sub condiție) sunt validate retroactiv, producând efecte de la data încheierii lor, consolidând astfel drepturile dobânditorului. Referitor la **condiția rezolutorie**, odată îndeplinită și producând efecte retroactive conform alin. (4), are loc o desființare retroactivă a obligației principale, impunând părților obligația de a restitui prestațiile primite, ca și cum contractul nu ar fi existat niciodată. Dispozițiile generale privind restituirea prestațiilor (Art. 1635 și urm. C. civ.) sunt aplicabile în mod corespunzător, asigurând repunerea părților în situația anterioară încheierii actului juridic afectat de condiție. Această retroactivitate marchează "ștergerea" efectelor juridice produse în perioada de incertitudine.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.