Art. 1401: Condiţia rezolutorie

Art. 1399 - Noțiunea de condiție; Art. 1400 - Condiția suspensivă; Art. 1402 - Condiția potestativă pură; Art. 1403 - Neîndeplinirea condiției; Art. 1404 - Îndeplinirea condiției; Art. 1405 - Efectele îndeplinirii condiției; Art. 1406 - Retroactivitatea condiției; Art. 1166 - Noțiunea (contractului); Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1549 - Rezoluțiunea și rezilierea contractelor; Art. 1550 - Pactul comisoriu

Articolul 1401 din Codul Civil definește condiția rezolutorie ca fiind acea modalitate a actului juridic civil a cărei îndeplinire determină desființarea obligației. Spre deosebire de condiția suspensivă, care amână nașterea drepturilor și obligațiilor până la realizarea evenimentului, condiția rezolutorie produce efecte imediate la încheierea actului, însă existența acestor efecte este precară și depinde de îndeplinirea evenimentului viitor și incert. Îndeplinirea condiției rezolutorii atrage, de regulă, desființarea retroactivă a obligației și a actului juridic din care aceasta decurge, repunând părțile în situația anterioară încheierii actului (restitutio in integrum), conform principiului *conditio existens ad initium retrahitur*. Alineatul (2) introduce o prezumție legală (juris tantum), instituind regula că, în cazul în care scadența obligațiilor principale survine înainte de momentul la care condiția ar putea fi îndeplinită, se prezumă că această condiție este rezolutorie. Această prezumție are rolul de a facilita calificarea juridică a condiției, în lipsa unei stipulații exprese, pentru a asigura stabilitatea raporturilor juridice și a reflecta voința probabilă a părților.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.