Art. 1400: Condiţia suspensivă

Art. 1399 - Condiția; Art. 1401 - Condiția rezolutorie; Art. 1402 - Caracterele condiției; Art. 1403 - Condiția imposibilă, ilicită sau imorală; Art. 1404 - Condiția cazuală, mixtă și potestativă; Art. 1405 - Perioada de pendință a condiției; Art. 1406 - Efectele condiției îndeplinite; Art. 1407 - Efectele condiției neîndeplinite; Art. 1408 - Retroactivitatea îndeplinirii condiției; Art. 1173 - Libertatea de a contracta; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului

Articolul 1400 din Codul Civil definește condiția suspensivă ca modalitate a actului juridic civil, a cărei îndeplinire determină declanșarea efectelor juridice ale obligației. Prin urmare, deși obligația există în principiu încă de la momentul încheierii actului, eficacitatea sa, adică producerea efectelor specifice, este amânată până la realizarea evenimentului viitor și incert stipulat ca și condiție. În perioada de pendință a condiției (pendente conditione), obligația este valabilă, dar nu produce efecte, creditorul având doar un drept eventual, pe care îl poate conserva. Atunci când condiția suspensivă se realizează, obligația devine pură și simplă, iar efectele sale se produc, de regulă, retroactiv, de la data încheierii actului, conform principiului retroactivității îndeplinirii condiției (conditio impletur retro trahitur).

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.