Art. 1399: Obligaţia condiţională

Art. 1400 - Condiţia suspensivă şi condiţia rezolutorie; Art. 1401 - Condiţia potestativă pură; Art. 1402 - Condiţia imposibilă, ilicită sau imorală; Art. 1403 - Posesia bunurilor; Art. 1404 - Efectele condiţiei îndeplinite; Art. 1405 - Efectele condiţiei neîndeplinite; Art. 1406 - Retroactivitatea condiţiei; Art. 1407 - Riscurile; Art. 1408 - Transmisiunea obligaţiilor condiţionale; Art. 1409 - Renunţarea la condiţie; Art. 1411 - Termenul suspensiv şi termenul extinctiv; Art. 1549 - Clauza rezolutorie expresă; Art. 1550 - Rezoluțiunea unilaterală; Art. 60 - Modul; Art. 1170 - Libertatea de a contracta; Art. 1270 - Forţa obligatorie a contractului

Articolul 1399 din Codul Civil definește esența obligației condiționale, situând-o în categoria modalităților actului juridic civil. Condiția este caracterizată de două elemente fundamentale: un eveniment viitor și un eveniment nesigur (incertitudinea realizării sale). Această incertitudine distinge condiția de termen, unde evenimentul este cert. Articolul subliniază că evenimentul condiției poate afecta fie eficacitatea (nașterea sau producerea efectelor – specific condiției suspensive), fie desființarea (încetarea efectelor – specific condiției rezolutorii) obligației. Această dispoziție legală servește ca fundament pentru întreaga reglementare a condițiilor în dreptul civil român, pregătind terenul pentru distincția și analiza efectelor condiției suspensive și rezolutorii detaliate în articolele următoare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.