Art. 1386: Formele reparaţiei

Art. 1357 - Noțiunea de prejudiciu; Art. 1358 - Principiul reparării integrale a prejudiciului; Art. 1359 - Despăgubirea pentru prejudiciul nepatrimonial; Art. 1360 - Repararea prejudiciului nepatrimonial; Art. 1361 - Repararea prejudiciului moral; Art. 1381 - Răspunderea civilă; Art. 1385 - Întinderea reparației; Art. 1387 - Culpabilitatea victimei; Art. 1530 - Repararea integrală a prejudiciului contractual; Art. 1531 - Formele reparării prejudiciului contractual; Art. 1532 - Clauza penală

Articolul 1386 din Codul Civil reglementează modalitățile de reparare a prejudiciului, instituind o ierarhie a formelor de reparație. Principiul fundamental este cel al reparației în natură (restabilirea situației anterioare sau *restitutio in integrum*), care presupune readucerea victimei în situația în care s-ar fi aflat dacă prejudiciul nu s-ar fi produs. Această formă de reparație are caracter prioritar. Doar în subsidiar, dacă repararea în natură este imposibilă (fizic sau juridic) sau dacă victima nu manifestă interes pentru aceasta, se recurge la reparația prin echivalent, adică prin plata unei despăgubiri bănești. Cuantumul despăgubirii poate fi stabilit fie prin acordul părților, reflectând autonomia de voință, fie, în lipsa unui asemenea acord, prin hotărâre judecătorească, instanța având rolul de a determina echivalentul pecuniar al prejudiciului. Un aspect important subliniat de text este momentul la care se raportează evaluarea despăgubirii, regula fiind data producerii prejudiciului, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege, aspect ce vizează principiul reparării integrale și evitarea îmbogățirii fără justă cauză. Pentru prejudiciile cu caracter de continuitate (ex: pierderea capacității de muncă pe termen lung), legea prevede posibilitatea acordării despăgubirilor sub formă de prestații periodice, asigurând o reparație adecvată în timp. În plus, articolul introduce un mecanism de ajustare a despăgubirilor stabilite pentru prejudiciile viitoare, permițând sporirea, reducerea sau chiar suprimarea acestora în funcție de evoluția reală a prejudiciului ulterior momentului stabilirii inițiale. Această flexibilitate recunoaște caracterul dinamic al unor prejudicii și necesitatea adaptării reparației la realitatea faptică, fiind o aplicație a principiului *rebus sic stantibus* în materia reparației prejudiciului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.