Art. 1377: Noţiunea de pază

Art. 1349 - Răspunderea delictuală; Art. 1350 - Condiţiile generale ale răspunderii; Art. 1375 - Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale; Art. 1376 - Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de lucruri; Art. 1381 - Reparaţia prejudiciului

Articolul 1377 din Codul Civil definește conceptul fundamental de 'pază' (custodie sau gardă) în contextul răspunderii civile obiective pentru prejudiciile cauzate de animale (Art. 1375) și de lucruri (Art. 1376). Doctrina juridică subliniază că paznicul nu este neapărat proprietarul, ci persoana care exercită în mod autonom, efectiv și neîntrerupt controlul și supravegherea asupra animalului sau lucrului, folosindu-l în interes propriu. Această definiție include, pe lângă proprietar, și pe cel care deține paza în temeiul unei dispoziții legale (ex: posesor de bună-credință, tutore), al unui contract (ex: chiriaș, comodatar, locatar, depozitar, transportator) sau chiar doar în fapt (ex: hoțul). Crucială este distincția între paza juridică, care presupune autoritatea și libertatea de a dirija lucrul sau animalul, și simpla deținere materială. Transferul pazei de la proprietar către o altă persoană antrenează și transferul răspunderii, cu condiția ca noul paznic să îndeplinească cumulativ criteriile de control independent, supraveghere efectivă și utilizare în interes propriu, eliberând astfel pe proprietar de prezumția de răspundere. Principiul 'ubi commodum, ibi et incommodum' (cine trage foloasele, suportă și riscurile) stă la baza acestei reglementări.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.