Art. 1372: Răspunderea pentru fapta minorului sau a persoanei care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială

Art. 483 - Autoritatea părintească; Art. 104 - Reglementare; Art. 109 - Instituția consilierii judiciare; Art. 1349 - Principiul răspunderii civile; Art. 1357 - Condițiile răspunderii; Art. 1358 - Răspunderea persoanei fără discernământ; Art. 1360 - Cauze de exonerare; Art. 1364 - Răspunderea părinților; Art. 1365 - Răspunderea institutorilor și artizanilor

Articolul 1372 din Codul Civil reglementează o formă specială și indirectă de răspundere civilă delictuală pentru fapta altuia, vizând persoanele obligate la supravegherea unui minor sau a unei persoane care beneficiază de consiliere judiciară ori tutelă specială. Obligația de supraveghere poate izvorî din lege (cum ar fi cazul părinților sau al tutorilor), dintr-un contract (ex: instituții de învățământ, centre de plasament) sau dintr-o hotărâre judecătorească. Caracterul esențial al acestei răspunderi este că ea subzistă chiar dacă făptuitorul (minorul sau persoana supravegheată) este lipsit de discernământ și, prin urmare, nu poate răspunde el însuși pentru fapta proprie, ceea ce indică o natură obiectivă a răspunderii supraveghetorului sau, cel puțin, o prezumție de culpă deosebit de puternică (culpa in vigilando). Exonerarea de răspundere este condiționată de proba imposibilității de a împiedica fapta prejudiciabilă. Pentru părinți și tutori, condițiile de exonerare sunt și mai stricte, aceștia fiind eliberați de răspundere numai dacă dovedesc că prejudiciul este urmarea unei alte cauze (forța majoră, fapta victimei sau fapta unui terț) decât modul în care și-au îndeplinit îndatoririle ce decurg din exercițiul autorității părintești.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.