Art. 137: Domiciliul minorului

Art. 86 - Noţiunea de domiciliu; Art. 87 - Domiciliul legal al minorului; Art. 90 - Reşedinţa; Art. 109 - Tutela minorului; Art. 110 - Instituirea tutelei; Art. 120 - Atribuţiile instanţei de tutelă; Art. 133 - Obligaţiile tutorelui; Art. 135 - Reprezentarea minorului de către tutore; Art. 138 - Domiciliul interzisului judecătoresc; Art. 140 - Domiciliul curatelui

Articolul 137 din Codul Civil reglementează domiciliul minorului aflat sub tutelă, stabilind principiul domiciliului legal al acestuia la tutore. Această soluție legislativă reflectă caracterul de reprezentare al tutelei și necesitatea unei adrese legale stabile pentru minorul lipsit de capacitate deplină de exercițiu. Dispozițiile art. 137 alin. (1) impun o condiție strictă pentru stabilirea unei reședințe separate a minorului, și anume autorizarea prealabilă a instanței de tutelă, subliniind rolul fundamental al acesteia în protejarea interesului superior al minorului. Alin. (2) introduce o excepție de la această regulă, permițând tutorelui să încuviințeze o reședință determinată de nevoile de educare sau pregătire profesională a minorului, fără a mai fi necesară autorizarea prealabilă a instanței. Cu toate acestea, tutorele are obligația de a încunoștința de îndată instanța de tutelă, asigurând astfel menținerea controlului și supravegherii judiciare asupra condițiilor de viață ale minorului. Articolul face o distincție clară între noțiunea de domiciliu (adresa legală permanentă) și cea de reședință (locul unde minorul locuiește efectiv temporar), oferind flexibilitate pentru situații practice legate de dezvoltarea minorului, sub rezerva informării și supravegherii autorității tutelare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.