Art. 1368: Obligaţia subsidiară de indemnizare a victimei

Art. 1349 - Principiul general al răspunderii civile delictuale; Art. 1357 - Răspunderea pentru fapta proprie; Art. 1367 - Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o persoană lipsită de discernământ; Art. 1372 - Răspunderea părinţilor; Art. 1373 - Răspunderea profesorilor şi a artizanilor; Art. 1374 - Răspunderea pentru cel care are obligaţia de supraveghere; Art. 1386 - Principiul reparării integrale a prejudiciului; Art. 1387 - Repararea prejudiciului nepatrimonial

Articolul 1368 din Codul Civil instituie o formă specială de răspundere civilă delictuală, caracterizată prin natura sa subsidiară și obiectivă. Această normă derogă de la principiul conform căruia discernământul este o condiție esențială a răspunderii civile pentru fapta proprie (Art. 1357 C.civ.). Prevede că, în cazul în care o persoană lipsită de discernământ (minor, interzis judecătoresc etc.) cauzează un prejudiciu, ea nu este complet scutită de consecințe. Articolul intervine atunci când nu poate fi angajată răspunderea principală a persoanei care avea îndatorirea legală de a-l supraveghea pe autorul prejudiciului (conform Art. 1372, 1373, 1374 C.civ.), de exemplu, dacă supraveghetorul dovedește că a luat toate măsurile necesare pentru a preveni fapta. În această situație, autorul lipsit de discernământ va fi obligat la plata unei 'indemnizații' către victimă. Cuantumul acestei indemnizații nu este guvernat de principiul reparării integrale a prejudiciului (Art. 1386 C.civ.), ci va fi stabilit pe criterii de echitate, luându-se în considerare starea patrimonială a ambelor părți. Această prevedere reprezintă o soluție de echilibru între protejarea victimei și rigorile unei răspunderi bazate pe culpă, introducând o formă de răspundere 'atenuată' pentru autorii lipsiți de discernământ.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.