Art. 1367: Răspunderea altor persoane lipsite de discernământ

Art. 29 - Capacitatea civilă; Art. 34 - Lipsa discernământului; Art. 1349 - Principiul răspunderii civile; Art. 1350 - Condiţiile răspunderii civile; Art. 1357 - Cauzele exoneratoare de răspundere; Art. 1366 - Răspunderea minorului şi a celui pus sub interdicţie judecătorească

Articolul 1367 din Codul Civil reglementează condițiile răspunderii civile delictuale în cazul persoanelor lipsite de discernământ, stabilind o derogare de la principiul general al necesității discernământului pentru angajarea răspunderii. Alin. (1) instituie o cauză de neimputabilitate, statuând că persoana care a cauzat un prejudiciu nu răspunde dacă, în momentul săvârșirii faptei păgubitoare, se afla într-o stare, chiar vremelnică, de tulburare a minții care o împiedica să înțeleagă consecințele acțiunilor sale. Această stare poate fi generată de boală, șoc, sau alte evenimente neimputabile făptuitorului, iar sarcina probei revine celui care invocă lipsa discernământului. Alin. (2) introduce o excepție fundamentală de la această regulă: dacă starea vremelnică de tulburare a minții a fost provocată de către cel însuși (prin beție, consum de stupefiante sau alte substanțe), răspunderea sa este angajată. Această excepție se fundamentează pe principiul 'culpa in causa' (culpa în cauză), considerând că vinovăția preexistă în actul de a se pune singur în starea de lipsă a discernământului, iar prejudiciul este o consecință indirectă a acestei culpe inițiale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.