Art. 1365: Efectele hotărârii penale

Art. 1349 - Condițiile răspunderii civile delictuale; Art. 1350 - Fapta ilicită; Art. 1357 - Prejudiciul; Art. 1366 - Raportul dintre acțiunea penală și acțiunea civilă; Art. 1370 - Prezumția de răspundere

Articolul 1365 din Codul Civil statuează un principiu fundamental al autonomiei răspunderii civile delictuale față de cea penală. Astfel, instanța civilă nu este ținută de soluția definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal pronunțată de instanța penală în ceea ce privește aspecte esențiale ale răspunderii civile, și anume existența prejudiciului sau culpa (vinovăția) autorului faptei ilicite. Această dispoziție permite instanței civile să constate existența unui prejudiciu și să rețină culpa civilă a autorului faptei, chiar dacă acesta a fost achitat sau procesul penal a încetat, de exemplu, din motive care țin de latura subiectivă a infracțiunii (lipsa intenției penale, eroare de fapt etc.) sau de procedura penală, dar nu de inexistența faptei sau a autorului. Principiul subliniază că finalitățile celor două ramuri de drept sunt distincte: dreptul penal urmărește sancționarea faptelor ce aduc atingere valorilor sociale, în timp ce dreptul civil vizează repararea prejudiciului suferit de persoana vătămată. Prin urmare, deși instanța civilă este, în principiu, legată de existența faptei și de identificarea autorului, astfel cum au fost stabilite definitiv de instanța penală (elemente obiective), ea își păstrează deplina libertate de apreciere cu privire la îndeplinirea condițiilor răspunderii civile, în special cu privire la prejudiciu și la vinovăție.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.