Art. 1361: Starea de necesitate

Art. 1349 - Răspunderea civilă delictuală; Art. 1350 - Condițiile răspunderii; Art. 1360 - Legitima apărare; Art. 1362 - Cazul fortuit şi forţa majoră; Art. 1370 - Noțiune (îmbogățirea fără justă cauză); Art. 1371 - Condițiile îmbogățirii fără justă cauză; Art. 1372 - Caracterul subsidiar; Art. 1373 - Întinderea restituirii; Art. 1374 - Limitele obligației de restituire; Art. 2506 - Termenul general de prescripție

Articolul 1361 din Codul Civil reglementează starea de necesitate ca o cauză justificativă a faptei ilicite, care, deși înlătură caracterul antijuridic al actului de distrugere sau deteriorare a bunurilor altuia, nu exonerează de obligația de reparare a prejudiciului cauzat. Această situație se deosebește de legitima apărare (Art. 1360 C. Civ.), unde prejudiciul este cauzat agresorului. În cazul stării de necesitate, prejudiciul este produs unui terț nevinovat, ale cărui bunuri sunt sacrificate pentru a salva viața, integritatea corporală sau bunurile proprii ale autorului faptei, aflate sub incidența unui prejudiciu sau pericol iminent. Obligația de reparare a prejudiciului, deși nu se întemeiază pe răspunderea civilă delictuală clasică (dat fiind că fapta nu este ilicită), se realizează pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză. Astfel, persoana aflată în stare de necesitate, prin actul său, a evitat un prejudiciu mai mare pentru sine sau bunurile sale, obținând un beneficiu (salvarea propriilor interese) în detrimentul patrimoniului terțului. Reparația vizează restabilirea echilibrului patrimonial, conform principiului că nimeni nu se poate îmbogăți fără o justă cauză în detrimentul altuia.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.