Art. 1351: Forţa majoră şi cazul fortuit

Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1350 - Condițiile răspunderii civile delictuale; Art. 1381 - Condițiile răspunderii civile; Art. 1516 - Obligația de executare; Art. 1547 - Imposibilitatea fortuită de executare; Art. 1548 - Condițiile imposibilității de executare; Art. 1557 - Rezoluțiunea și rezilierea. Cazurile în care intervine; Art. 1634 - Exonerarea de răspundere a debitorului; Art. 1656 - Pierderea bunului. Efectele pieirii.; Art. 1774 - Impreviziunea

Articolul 1351 din Codul Civil reglementează forța majoră și cazul fortuit, consacrându-le ca principale cauze de exonerare de răspundere civilă, atât contractuală, cât și delictuală. Principiul general este că răspunderea este înlăturată dacă prejudiciul este cauzat de unul dintre aceste evenimente, excepțiile fiind stabilite de lege sau prin convenția părților. Forța majoră este definită ca un eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil. Caracterul absolut invincibil și inevitabil o diferențiază de cazul fortuit, care este un eveniment ce nu poate fi prevăzut și nici împiedicat, dar a cărui imposibilitate de împiedicare este doar relativă (de către cel chemat să răspundă). Norma stabilește o prezumție legală: dacă debitorul este exonerat de răspundere contractuală pentru un caz fortuit, el este exonerat și în caz de forță majoră, confirmând caracterul mai grav al forței majore și subsumarea cazului fortuit. Aceste instituții juridice rup legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, eliminând astfel una dintre condițiile esențiale ale răspunderii civile.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.