Art. 1350: Răspunderea contractuală

Art. 1166 - Noțiunea de contract; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1349 - Răspunderea civilă (generală); Art. 1351 - Forța majoră și cazul fortuit; Art. 1352 - Fapta victimei și fapta terțului; Art. 1381 - Repararea integrală a prejudiciului; Art. 1385 - Condițiile răspunderii civile (general valabile); Art. 1516 - Dreptul la executare silită; Art. 1530 - Noțiunea de prejudiciu; Art. 1535 - Daune moratorii; Art. 1538 - Condițiile angajării răspunderii (culpa)

Articolul 1350 din Codul Civil reprezintă piatra de temelie a regimului juridic al răspunderii contractuale, stabilind principiile fundamentale ale acesteia. Primul alineat consacră principiul fundamental 'pacta sunt servanda' ('forța obligatorie a contractului'), statuând imperativul executării obligațiilor contractate. Al doilea alineat definește esența răspunderii contractuale: neîndeplinirea culpabilă (fără justificare) a unei obligații contractuale atrage răspunderea debitorului pentru prejudiciul cauzat creditorului, impunând obligația de reparare a acestuia. Astfel, condițiile răspunderii contractuale sunt: existența unei obligații contractuale, neexecutarea (totală sau parțială) sau executarea necorespunzătoare a acesteia, culpa debitorului (exprimată prin 'fără justificare') și existența unui prejudiciu în strânsă legătură cauzală cu neexecutarea. Al treilea alineat instituie principiul non-cumulului (sau ne-acumulului) răspunderilor, interzicând părților să renunțe la aplicarea regulilor răspunderii contractuale în favoarea altor regimuri (ex: răspunderea delictuală), chiar dacă acestea ar fi mai favorabile, exceptând cazurile expres prevăzute de lege. Această prevedere subliniază caracterul special și prioritar al răspunderii contractuale atunci când un raport juridic obligațional preexistent leagă părțile.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.