Art. 1342: Plata primită cu bună-credinţă de creditor

Art. 14 - Buna-credință; Art. 1341 - Plata nedatorată (Noțiune); Art. 1343 - Plata anticipată; Art. 1344 - Întinderea restituirii; Art. 1345 - Fructele și dobânzile; Art. 1346 - Cheltuielile făcute cu lucrul supus restituirii; Art. 1347 - Dreptul de retenție; Art. 1348 - Prescripția acțiunii în restituire; Art. 1652 - Subrogația legală; Art. 1654 - Efectele subrogației; Art. 2500 - Noțiunea de prescripție extinctivă; Art. 2501 - Principiul aplicării generale a prescripției; Art. 2502 - Drepturile la acțiune care nu se sting prin prescripție; Art. 2512 - Proba și prezumțiile

Articolul 1342 din Codul Civil instituie o excepție fundamentală de la regula restituirii plății nedatorate, având ca scop protejarea creditorului aparent care a primit plata cu bună-credință (accipiens). Dispoziția legală prevede că acțiunea în restituire a solvensului (celui care a plătit din eroare) nu este admisibilă dacă, în urma primirii plății, accipiensul de bună-credință a pierdut o cale de realizare a creanței sale împotriva adevăratului debitor. Această pierdere se poate manifesta prin împlinirea termenului de prescripție extinctivă, prin renunțarea la titlul de creanță sau prin renunțarea la garanțiile atașate creanței. Rațiunea juridică a acestei excepții rezidă în evitarea unui prejudiciu pentru accipiensul de bună-credință, care, în lipsa plății primite, ar fi putut să-și valorifice creanța împotriva debitorului real. Pentru a preveni o îmbogățire fără justă cauză a adevăratului debitor și pentru a asigura o reparație solvensului, alineatul (2) al articolului consacră un drept de regres al acestuia din urmă, materializat prin subrogația legală în drepturile creditorului plătit. Astfel, solvensul preia poziția juridică a accipiensului și poate acționa împotriva adevăratului debitor în limita sumei plătite.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.