Art. 1320: Obligaţia de garanţie

Art. 1315 - Noţiune (Cesiunea contractului); Art. 1316 - Condiţii (Cesiunea contractului); Art. 1317 - Forma cesiunii; Art. 1318 - Opozabilitatea cesiunii; Art. 1319 - Efectele cesiunii; Art. 1179 - Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului; Art. 1516 - Executarea silită a obligaţiilor; Art. 2280 - Noţiunea fideiusiunii; Art. 2282 - Fideiusiunea asimilată

Articolul 1320 din Codul Civil reglementează obligațiile de garanție ale cedentului în cadrul cesiunii de contract, distingând între două ipoteze fundamentale. În primul rând, alineatul (1) stabilește o garanție legală, impusă ope legis, privind validitatea contractului cedat. Aceasta înseamnă că cedentul răspunde pentru existența și valabilitatea titlului transferat, asigurându-se că actul juridic cedat îndeplinește toate condițiile de formă și fond cerute de lege la momentul cesiunii. Natura acestei garanții este similară cu cea a garanției contra evicțiunii în vânzare, fiind un element intrinsec al cesiunii contractuale. În al doilea rând, alineatul (2) introduce o garanție convențională, facultativă, privind executarea contractului. Prin această clauză specială, cedentul se obligă, pe lângă garanția validității, să răspundă pentru buna executare a obligațiilor de către contractantul cedat. Rolul cedentului devine, în această situație, cel al unui fideiusor, adică al unui garant personal subsidiar. În lipsa unei stipulații contrare, obligația cedentului-fideiusor este una subsidiară, el putând fi urmărit doar dacă debitorul principal (contractantul cedat) nu își îndeplinește obligațiile. Această dispoziție întărește securitatea juridică a cesionarului, oferind o protecție suplimentară împotriva riscului de neexecutare.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.