Art. 1312: Efectele ratificării

Art. 1309 - Reprezentarea fără putere sau cu depăşirea puterilor; Art. 1310 - Termenul de ratificare; Art. 1311 - Actele juridice încheiate de reprezentant în lipsa sau cu depăşirea puterilor; Art. 1599 - Actele încheiate de mandatar cu depăşirea împuternicirii; Art. 1600 - Ratificarea actelor mandatarului; Art. 1301 - Condiţiile reprezentării; Art. 1254 - Nulitatea absolută şi nulitatea relativă; Art. 1256 - Efectele nulităţii faţă de terţi; Art. 14 - Buna-credinţă

Articolul 1312 din Codul Civil statuează principiul fundamental al retroactivității efectelor ratificării unui act juridic încheiat de o persoană fără putere de reprezentare sau cu depășirea limitelor împuternicirii. Prin ratificare, actul este considerat valabil de la momentul încheierii sale inițiale, ca și cum reprezentarea ar fi existat de la bun început sau ar fi fost respectate limitele acesteia. Această retroactivitate conferă stabilitate raporturilor juridice și consolidează actul, transformând o cauză de nulitate relativă (sau inopozabilitate temporară) într-un act perfect valabil. Cu toate acestea, legiuitorul introduce o limitare esențială: retroactivitatea ratificării nu poate aduce atingere drepturilor legitime dobândite de terți de bună-credință în intervalul de timp dintre încheierea actului neautorizat și momentul ratificării. Această excepție vizează protejarea securității circuitului civil și a încrederii în aparența juridică, asigurând că terții care au acționat pe baza unei situații juridice existente (chiar dacă temporar imperfectă) nu vor fi prejudiciați prin validarea ulterioară a actului neautorizat.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.