Art. 1311: Ratificarea

Art. 1309 - Excesul sau lipsa puterilor de reprezentare; Art. 1310 - Răspunderea reprezentantului fără puteri; Art. 1312 - Efectele ratificării; Art. 1240 - Principiul consensualismului; Art. 1242 - Forma ad validitatem; Art. 1247 - Condițiile esențiale pentru validitatea contractului; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1548 - Mandatul fără reprezentare

Articolul 1311 din Codul Civil reglementează instituția ratificării contractului încheiat de o persoană fără putere de reprezentare sau cu depășirea puterilor conferite, cazuri prevăzute la Art. 1309. Ratificarea este un act juridic unilateral al celui în numele căruia s-a acționat, prin care acesta își exprimă acordul ulterior cu privire la actul încheiat de falsul reprezentant, conferindu-i astfel validitate. Un aspect esențial este că ratificarea trebuie să respecte formele impuse de lege pentru încheierea valabilă a contractului inițial (principiul paralelismului formelor). De asemenea, pentru a limita incertitudinea juridică, textul legal oferă terțului contractant posibilitatea de a acorda un termen rezonabil pentru ratificare, printr-o notificare. Odată expirat acest termen fără ca ratificarea să fi avut loc, contractul nu mai poate fi validat prin acest mijloc. Efectele ratificării sunt, conform doctrinei și reglementării ulterioare din Art. 1312, retroactive, contractul fiind considerat valabil de la momentul încheierii sale inițiale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.