Art. 1310: Răspunderea reprezentantului

Art. 14 Cod Civil - Buna-credinţă; Art. 1295 Cod Civil - Condițiile reprezentării; Art. 1297 Cod Civil - Excesul de putere; Art. 1298 Cod Civil - Lipsa puterii de reprezentare; Art. 1301 Cod Civil - Efectele reprezentării fără putere; Art. 1302 Cod Civil - Ratificarea; Art. 1303 Cod Civil - Aparenţa în drept; Art. 1349 Cod Civil - Principiul general al răspunderii civile delictuale; Art. 1357 Cod Civil - Prejudiciul reparabil

Articolul 1310 din Codul Civil reglementează un caz special de răspundere civilă, ce intervine în situația în care o persoană (reprezentantul aparent sau 'falsus procurator') încheie un act juridic în numele altuia (pretinsul reprezentat), fără a avea o împuternicire valabilă sau depășind limitele acesteia. Această răspundere este de natură delictuală (sau, în anumite accepțiuni, precontractuală, bazată pe 'culpa in contrahendo') și este angajată față de terțul contractant. Condițiile esențiale pentru angajarea răspunderii sunt: acțiunea reprezentantului fără împuternicire sau cu depășirea limitelor acesteia, existența unui prejudiciu cauzat terțului și buna-credință a acestuia din urmă. Buna-credință a terțului se referă la convingerea sa legitimă și rezonabilă că reprezentantul are puterea de a încheia actul. Prejudiciul reparabil vizează, de regulă, interesul negativ, adică pierderile suferite de terț și beneficiile de care a fost privat ca urmare a încrederii în validitatea aparenței contractului (ex: cheltuieli făcute, ocazii pierdute). Articolul 1310 este complementar dispozițiilor privind efectele reprezentării fără putere (Art. 1301 C.civ.), stabilind consecințele pentru prejudiciile cauzate terțului, în timp ce Art. 1301 vizează inopozabilitatea actului față de pretinsul reprezentat, în absența ratificării.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.