Art. 1309: Lipsa sau depăşirea puterii de reprezentare
📅 Articol actualizat la zi: Ianuarie 2026
(1)Contractul încheiat de persoana
care acţionează în calitate de reprezentant, însă fără
a avea împuternicire sau cu depăşirea puterilor conferite, nu produce
efecte între reprezentat şi terţ.
(2)Dacă însă, prin
comportamentul său, reprezentatul l-a determinat pe terţul
contractant să creadă în mod rezonabil că reprezentantul are
puterea de a-l reprezenta şi că acţionează în limita
puterilor conferite, reprezentatul nu se poate prevala faţă de
terţul contractant de lipsa puterii de a reprezenta.
Articole Conexe / Referințe
Art. 14 - Buna-credinţă; Art. 1166 - Noțiunea (contractului); Art. 1179 - Condițiile esențiale pentru validitatea contractului; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1280 - Reprezentarea; Art. 1281 - Mandatul cu reprezentare; Art. 1285 - Ratificarea; Art. 1290 - Răspunderea mandatarului; Art. 1621 - Acțiunea în răspundere împotriva mandatarului
Doctrină și Explicații
Explicații și InterpretăriArticolul 1309 din Codul Civil reglementează una dintre cele mai importante situații în materia reprezentării: lipsa sau depășirea puterii de reprezentare (cunoscută și sub denumirea de *falsus procurator*). Alin. (1) stabilește regula generală conform căreia contractul încheiat de o persoană care se prezintă ca reprezentant, dar nu are o împuternicire valabilă sau depășește limitele acesteia, nu produce efecte juridice direct în patrimoniul reprezentatului. Acest contract este, prin urmare, inopozabil față de presupusul reprezentat, ceea ce înseamnă că acesta din urmă nu este ținut de obligațiile asumate de falsul reprezentant. Contractul rămâne însă valabil între falsul reprezentant și terțul contractant, iar acesta din urmă poate solicita despăgubiri de la falsul reprezentant pentru prejudiciile suferite, în condițiile legii.
Alin. (2) introduce o excepție fundamentală, consacrând teoria mandatului aparent. Această normă protejează terțul contractant de bună-credință, care, prin comportamentul propriu al reprezentatului (nu al reprezentantului!), a fost determinat să creadă în mod rezonabil că reprezentantul avea puteri și acționa în limitele acestora. În astfel de cazuri, deși nu a existat o reprezentare efectivă sau aceasta a fost depășită, reprezentatul nu se poate prevala de lipsa puterii de a reprezenta și va fi ținut de contract. Scopul acestei prevederi este asigurarea securității circuitului civil și protejarea aparenței de drept create de culpa (chiar și cea mai ușoară) reprezentatului. Buna-credință a terțului se prezumă, fiind însă o prezumție relativă. Un aspect important este că reprezentatul are posibilitatea de a ratifica actul încheiat de falsul reprezentant, conferindu-i astfel validitate retroactivă.
Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.
Ai nevoie de explicații suplimentare despre acest articol?
Discută cu Juristul AI despre acest articol