Art. 1305: Încetarea împuternicirii

Art. 1295 - Noţiunea reprezentării; Art. 1296 - Felurile reprezentării; Art. 1297 - Forma împuternicirii; Art. 1299 - Obiectul și întinderea puterii de reprezentare; Art. 1300 - Excesul și deturnarea de putere; Art. 1301 - Reprezentarea fără putere sau cu depășirea puterii; Art. 1304 - Conflictul de interese. Contractul cu sine însuși; Art. 2009 - Noţiunea contractului de mandat; Art. 2031 - Revocarea mandatului; Art. 2032 - Renunţarea la mandat; Art. 2033 - Moartea, incapacitatea, insolvența și falimentul; Art. 2034 - Efectele încetării mandatului

Articolul 1305 din Codul Civil reglementează expres două dintre cele mai comune și esențiale modalități unilaterale de încetare a puterii de reprezentare: renunțarea de către reprezentant și revocarea de către reprezentat. Această dispoziție subliniază caracterul fundamental revocabil al împuternicirii, derivat adesea din natura intuitu personae a raportului de reprezentare (specific, de exemplu, contractului de mandat). Renunțarea este actul unilateral prin care reprezentantul decide să nu mai exercite prerogativele ce i-au fost conferite, în timp ce revocarea este actul unilateral prin care reprezentatul (cel care a acordat împuternicirea) își retrage voința de a fi reprezentat. Ambele acte produc efecte de la momentul la care sunt aduse la cunoștința celeilalte părți (sau ar fi trebuit să fie), fără a necesita o intervenție judiciară. Deși art. 1305 se referă strict la încetarea puterii de reprezentare, în practică, aceasta este strâns legată de încetarea actului juridic subiacent (cel mai adesea contractul de mandat) din care derivă această putere, pentru care Codul Civil prevede și alte cauze de încetare (ex: decesul, incapacitatea părților).

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.