Art. 1304: Contractul cu sine însuşi şi dubla reprezentare

Art. 1179 - Forma contractului; Art. 1180 - Libertatea de a contracta; Art. 1204 - Cauzele de nulitate; Art. 1246 - Nulitatea absolută şi nulitatea relativă; Art. 1247 - Nulitatea relativă; Art. 1248 - Efectele nulităţii relative; Art. 1289 - Noţiune şi limite; Art. 1290 - Reprezentarea fără putere sau cu depăşirea puterilor; Art. 2009 - Noţiune; Art. 2012 - Obligaţiile mandatarului; Art. 2017 - Incapacitatea sau falimentul uneia dintre părţi

Articolul 1304 din Codul Civil reglementează două situații specifice de conflict de interese în cadrul reprezentării: 'contractul cu sine însuși' și 'dubla reprezentare'. În prima ipoteză, reprezentantul acționează simultan atât în calitate de reprezentant al unei părți, cât și în nume propriu, ca parte contractantă. În cea de-a doua, aceea a dublei reprezentări, reprezentantul acționează în numele a două părți diferite, ale căror interese pot fi divergente. Rațiunea acestei reglementări constă în protejarea intereselor reprezentatului/reprezentaților și prevenirea abuzului de putere din partea reprezentantului. Sancțiunea generală prevăzută este anulabilitatea contractului, adică o nulitate relativă. Aceasta înseamnă că doar partea ale cărei interese au fost sau ar fi putut fi lezate (reprezentatul) poate solicita anularea contractului. Legiuitorul instituie însă două excepții de la regula anulabilității: (a) dacă reprezentantul a fost împuternicit în mod expres să încheie un astfel de act (reprezentatul a consimțit la potențialul conflict) sau (b) dacă conținutul contractului a fost determinat într-un mod care exclude în mod evident posibilitatea unui conflict de interese (de exemplu, prețuri standardizate, oferte publice). Aceste excepții reflectă ideea că, în absența unui prejudiciu real sau a unei posibilități de abuz, contractul trebuie să își producă efectele.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.