Art. 1290: Efecte faţă de terţi

Art. 1289 - Simulația; Art. 1291 - Acțiunea în simulație; Art. 14 - Buna-credință; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1272 - Conținutul contractului; Art. 17 - Abuzul de drept; Art. 2441 - Proba cu înscrisuri; Art. 1278 - Contractul încheiat în considerarea unei alte persoane

Articolul 1290 din Codul Civil reglementează efectele simulației față de terți, un aspect fundamental al teoriei generale a obligațiilor și a contractelor. Norma instituie două reguli esențiale: pe de o parte, inopozabilitatea actului secret față de terții de bună-credință (alin. 1), iar pe de altă parte, dreptul terților de a invoca actul secret împotriva părților, atunci când acesta le vatămă interesele (alin. 2). Prima regulă protejează terții care, bazându-se pe aparența juridică creată de contractul public, au dobândit drepturi de la achizitorul aparent. Această dispoziție subliniază importanța principiului bunei-credințe și a siguranței circuitului civil, statuând că actul secret nu poate fi opus celor care au acționat cu diligență, încrezându-se în publicitatea actului. A doua regulă oferă o salvgardare terților ale căror drepturi sunt prejudiciate de existența actului public, permițându-le să invoce actul secret, real, pentru a-și proteja interesele legitime. Articolul 1290 reflectă, așadar, o adaptare a principiului relativității efectelor contractelor (res inter alios acta aliis nec nocet nec prodest) în contextul particular al simulației, consolidând protecția terților și stabilitatea relațiilor juridice.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.