Art. 1288: Mijloacele de apărare ale promitentului

Art. 1283 - Noțiunea (stipulației pentru altul); Art. 1284 - Revocarea stipulației; Art. 1285 - Capacitatea beneficiarului; Art. 1286 - Acceptarea stipulației; Art. 1287 - Drepturile beneficiarului; Art. 1289 - Promisiunea faptei altuia; Art. 1166 - Noțiunea (contractului); Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1279 - Promisiunea faptei altuia; Art. 1556 - Excepţia de neexecutare a contractului

Articolul 1288 din Codul Civil reglementează un aspect fundamental al raportului juridic născut din stipulația pentru altul, respectiv sfera mijloacelor de apărare pe care promitentul le poate invoca împotriva beneficiarului. Conform acestui text, promitentul, atunci când este chemat să execute prestația în favoarea beneficiarului, nu poate opune acestuia decât excepțiile și apărările care își au izvorul în însăși contractul principal, cel încheiat între stipulant și promitent, și care conține stipulația în favoarea terțului. Aceasta înseamnă că promitentul nu poate invoca împotriva beneficiarului apărări sau compensații rezultate din raporturi juridice externe sau colaterale, distincte de contractul ce a dat naștere stipulației. Principiul subiacent este că dreptul beneficiarului, deși direct și propriu, este un drept derivat, a cărui existență și întindere sunt condiționate de validitatea și efectele contractului principal. Prin urmare, dacă acel contract este, de exemplu, nul, rezoluționat sau supus unei excepții de neexecutare, promitentul poate invoca aceste mijloace de apărare și împotriva beneficiarului. În schimb, apărările personale ale promitentului împotriva stipulantului, care nu afectează însăși stipulația (ex: o compensație pentru o datorie dintr-un alt contract), nu sunt opozabile beneficiarului, protejându-se astfel autonomia dreptului dobândit de acesta.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.