Art. 1283: Efecte

Art. 1166 - Noțiunea de contract; Art. 1170 - Libertatea de a contracta; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1281 - Relativitatea efectelor contractului; Art. 1282 - Opozabilitatea contractului; Art. 1284 - Stipulația pentru altul (Noțiune); Art. 1285 - Stipulația pentru altul (Efecte); Art. 1350 - Răspunderea contractuală; Art. 1381 - Noțiunea de fideiusiune; Art. 1516 - Executarea silită a obligațiilor; Art. 1530 - Prejudiciul

Articolul 1283 din Codul Civil reglementează efectele juridice ale instituției denumite "promisiunea faptei altuia" sau "porte-fort". Aceasta reprezintă operațiunea juridică prin care o parte (promitentul) se obligă față de cealaltă parte (beneficiarul) să obțină consimțământul sau executarea unei prestații de către un terț. Natura juridică a porte-fort-ului este aceea de obligație de rezultat a promitentului, al cărui obiect este obținerea angajamentului sau a executării de către terț. Promitentul este ținut să repare prejudiciul cauzat beneficiarului dacă terțul refuză să se oblige sau, în situația în care promitentul s-a obligat și ca fideiusor (garant personal), dacă terțul nu execută prestația promisă. Alin. (2) introduce o excepție de la răspunderea promitentului, dacă acesta asigură executarea obligației terțului, astfel încât creditorul să nu sufere vreun prejudiciu. Un aspect fundamental subliniat de alin. (3) este că intenția promitentului de a se angaja personal (de exemplu, ca fideiusor) nu se prezumă, ci trebuie să rezulte neîndoielnic din contract sau din împrejurările concrete ale încheierii acestuia. Spre deosebire de stipulația pentru altul (la care face trimitere finalul articolului), care creează un drept direct în patrimoniul terțului beneficiar, porte-fort-ul generează doar o obligație în sarcina promitentului de a determina fapta terțului.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.