Art. 1279: Promisiunea de a contracta

Art. 1166 - Noțiunea contractului; Art. 1179 - Condițiile esențiale pentru validitatea contractului; Art. 1240 - Forma actului juridic; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1272 - Conținutul contractului; Art. 1324 - Noțiunea de promisiune unilaterală; Art. 1350 - Răspunderea contractuală; Art. 1530 - Daune-interese; Art. 1535 - Daune moratorii; Art. 1536 - Daune compensatorii; Art. 1538 - Executarea silită a obligațiilor de a face sau a nu face; Art. 2943 - Caracterele dreptului de proprietate; Art. 2958 - Hotărârile judecătorești care țin loc de act autentic

Articolul 1279 din Codul Civil reglementează instituția fundamentală a promisiunii de a contracta (antecontractului), care generează o obligație de a face în sarcina promitentului de a încheia un contract viitor. Doctrina subliniază caracterul preparatoriu al promisiunii, distinct de oferta de a contracta, prin faptul că dă naștere unei obligații juridice de a perfecta contractul principal. Alineatul (1) impune ca promisiunea să conțină toate clauzele esențiale ale contractului promis, pentru a asigura determinarea obiectului obligației de a face și viabilitatea contractului final. Nerespectarea promisiunii atrage, conform alin. (2), dreptul beneficiarului la daune-interese, reprezentând reparația pentru prejudiciul cauzat. Elementul inovator și cel mai important al textului este prevăzut la alin. (3): posibilitatea instanței de a pronunța o hotărâre care să țină loc de contract, atunci când promitentul refuză încheierea contractului, iar natura acestuia o permite (excluzând, de regulă, contractele reale, unde transmiterea dreptului necesită remiterea bunului). Această soluție reprezintă o veritabilă executare silită în natură a obligației de a face. Alineatul (4) distinge clar promisiunea de a contracta de simplele convenții de negociere, subliniind că doar prima creează o obligație juridică de a încheia contractul.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.