Art. 1276: Denunţarea unilaterală

Art. 1166 - Noțiunea de contract; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1271 - Buna-credință; Art. 1549 - Rezoluțiunea și rezilierea contractelor; Art. 1552 - Efectele rezoluțiunii și ale rezilierii; Art. 1809 - Durata locațiunii (referință la contractele cu executare succesivă); Art. 2011 - Revocarea mandatului (exemplu de denunțare unilaterală legală)

Articolul 1276 din Codul Civil reglementează instituția denunțării unilaterale a contractului, conferind părților posibilitatea de a pune capăt unilateral unui raport contractual, în baza unei clauze exprese sau, excepțional, a legii. Dispoziția distinge între contractele cu executare dintr-o dată și cele cu executare succesivă sau continuă. Pentru contractele cu executare instantanee, dreptul de denunțare poate fi exercitat doar înainte de începerea executării. În cazul contractelor cu executare succesivă sau continuă (specifice, de exemplu, locațiunii, mandatului), denunțarea unilaterală poate interveni și după începerea executării, cu condiția respectării unui termen rezonabil de preaviz, fără a afecta însă prestațiile deja executate sau aflate în curs de executare (efecte $ex~nunc$). Articolul prevede și situația în care denunțarea este condiționată de executarea unei prestații compensatorii, caz în care efectele denunțării se produc doar la momentul efectuării acestei prestații. Caracterul supletiv al normei este subliniat de alin. (4), permițând părților să deroge prin convenție de la regulile stabilite. Această instituție reprezintă o excepție importantă de la principiul forței obligatorii a contractului ($pacta~sunt~servanda$), fiind justificată de libertatea contractuală și de necesitatea flexibilității în anumite raporturi juridice de durată.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.