Art. 1272: Conţinutul contractului

Art. 1 - Izvoarele dreptului civil; Art. 14 - Buna-credinţă; Art. 1179 - Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului; Art. 1270 - Forţa obligatorie a contractului; Art. 1266-1269 - Interpretarea contractului; Art. 1271 - Impreviziunea; Art. 1273 - Contractul-cadru; Art. 1274 - Promisiunea de a contracta; Art. 1275 - Pactul de opţiune; Art. 1279 - Forma contractului

Articolul 1272 din Noul Cod Civil român detaliază întinderea forței obligatorii a contractului, completând principiul `pacta sunt servanda` (Art. 1270 NCC). Norma statuează că un contract valabil încheiat obligă părțile nu doar la ceea ce este expres stipulat, ci și la consecințele implicite derivate din: 1) **Practicile statornicite între părți**, reflectând voința lor tacită, formată în timp; 2) **Uzanțele**, definite ca obiceiuri și uzuri profesionale (conform Art. 1 NCC), care suplinesc sau completează voința părților; 3) **Legea**, prin dispozițiile sale imperative sau supletive; și 4) **Echitatea**, ca principiu fundamental care impune o executare justă și conformă bunei-credințe. Alin. (2) al articolului întărește această idee, precizând că **clauzele obișnuite** într-un anumit tip de contract se subînțeleg, chiar dacă nu sunt menționate expres. Această prevedere subliniază rolul esențial al contextului și al normelor complementare în determinarea conținutului real al angajamentelor contractuale, depășind o interpretare strict literală a textului contractual.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.