Art. 1270: Forţa obligatorie

Art. 1166 - Definiția contractului; Art. 1179 - Condițiile esențiale pentru validitatea contractului; Art. 1200 - Obiectul contractului; Art. 1207 - Cauza contractului; Art. 1229 - Nulitatea contractului; Art. 1271 - Impreviziunea; Art. 1276 - Denunțarea unilaterală; Art. 1277 - Moartea sau incapacitatea uneia dintre părți; Art. 1324 - Încetarea contractului; Art. 1350 - Răspunderea contractuală; Art. 1516 - Obligația de a executa; Art. 1549 - Rezoluțiunea și rezilierea contractelor; Art. 2512 - Proba și prezumțiile

Articolul 1270 din Codul Civil exprimă principiul fundamental al forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda), pilon esențial al dreptului civil. Potrivit alin. (1), un contract valabil încheiat dobândește valoarea normativă a unei legi între părțile contractante, subliniind caracterul angajant al acordurilor de voință. Această putere de lege impune respectarea și executarea întocmai a obligațiilor asumate, creând un cadru de securitate juridică. Alin. (2) stabilește două modalități limitative de modificare sau încetare a contractului: fie prin acordul mutual al părților (mutuus consensus pentru modificare, mutuus dissensus pentru încetare), reflectând autonomia de voință, fie prin cauze expres autorizate de lege. Aceste cauze legale sunt excepții de la principiul consensualismului și includ, fără a se limita la, instituții precum impreviziunea, denunțarea unilaterală prevăzută de lege sau de contract, rezoluțiunea, rezilierea, forța majoră sau cazul fortuit. Aplicarea acestui principiu este condiționată de validitatea contractului la momentul încheierii sale.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.