Art. 1269: Regulile subsidiare de interpretare

Art. 1266 - Interpretarea contractului; Art. 1267 - Interpretarea clauzelor îndoielnice; Art. 1268 - Interpretarea potrivit obiectului contractului; Art. 1177 - Contractul de adeziune; Art. 1178 - Clauze standard; Art. 1270 - Forța obligatorie a contractului; Art. 1271 - Revocarea și modificarea contractului; Art. 1272 - Conținutul contractului; Art. 1273 - Calificarea contractului; Art. 1274 - Clauze externe; Art. 1275 - Clauze abuzive

Articolul 1269 din Codul Civil reglementează două reguli subsidiare fundamentale de interpretare a contractelor, aplicabile exclusiv după ce metodele primare de interpretare (reglementate de art. 1266-1268) nu au reușit să clarifice sensul unei clauze sau al întregului contract. Prima regulă, prevăzută la alin. (1), este cea a interpretării *in favorem debitoris* (în favoarea debitorului). Aceasta stipulează că, în cazul persistenței ambiguității, contractul va fi interpretat în favoarea părții care se obligă, respectiv a debitorului obligației respective. Scopul acestei reguli este de a proteja partea care își asumă o sarcină patrimonială, asigurând o balanță echitabilă și diminuând riscul de interpretare în detrimentul acesteia. A doua regulă, statuată la alin. (2), este specifică și deosebit de relevantă pentru contractele de adeziune: interpretarea *contra proferentem* (împotriva celui care a propus clauza). Potrivit acesteia, stipulațiile inserate în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a propus (redactat), adică împotriva părții puternice economic, care a impus clauzele. Această regulă urmărește să protejeze partea care doar aderă la contract, fără a avea posibilitatea de a negocia clauzele, și descurajează partea propunătoare să utilizeze un limbaj ambiguu sau neclar, promovând astfel transparența și echitatea contractuală.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.