(1)Un contract anulabil poate fi

confirmat dacă în momentul confirmării condiţiile sale de

validitate sunt întrunite.

(2)Persoana care poate invoca

nulitatea poate confirma contractul numai cunoscând cauza de nulitate şi,

în caz de violenţă, numai după încetarea acesteia.

(3)Persoana chemată de lege să încuviinţeze

actele minorului sau ale celui care beneficiază de consiliere

judiciară poate, în numele şi în interesul acestuia, să

ceară anularea contractului făcut fără încuviinţarea

sa ori să confirme contractul atunci când această încuviinţare

era suficientă pentru încheierea valabilă a acestuia.

(4)Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod

corespunzător şi în cazul actelor încheiate fără avizul

consiliului de familie sau autorizarea instanţei de tutelă.

(5)În lipsa confirmării

exprese, este suficient ca obligaţia să fie executată în mod

voluntar la data la care ea putea fi valabil confirmată de către

partea interesată.

(6)Cel care trebuie să confirme

poate să fie pus în întârziere printr-o notificare prin care partea

interesată să îi solicite fie să confirme contractul anulabil,

fie să exercite acţiunea în anulare, în termen de 6 luni de la

notificare, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a cere anularea

contractului.