Art. 1262: Confirmarea contractului

Art. 1247 - Nulitatea contractului; Art. 1249 - Nulitatea relativă; Art. 1250 - Regimul nulității relative; Art. 1253 - Efectele nulității; Art. 1263 - Cazuri în care confirmarea nu operează; Art. 1264 - Condițiile confirmării tacite; Art. 1265 - Efectele confirmării; Art. 1206 și urm. - Viciile de consimțământ; Art. 2531 - Termenul prescripției dreptului la acțiune

Articolul 1262 din Codul Civil reglementează instituția confirmării contractului anulabil, un act juridic unilateral și irevocabil, prin care partea îndreptățită să invoce nulitatea relativă renunță la acest drept, validând astfel actul juridic afectat de un viciu. Confirmarea poate fi realizată în mod expres, printr-o declarație de voință neechivocă, sau tacit, prin acte concludente care demonstrează fără îndoială intenția de a renunța la acțiunea în anulare. Condiția esențială impusă de alin. (2) este ca 'voința de a renunța' să fie 'certă', ceea ce implică o manifestare de voință liberă, conștientă și lipsită de ambiguitate, realizată după încetarea cauzei de nulitate (ex: dispariția viciului de consimțământ, dobândirea capacității de exercițiu). Prin confirmare, contractul anulabil devine pe deplin valabil, retroactiv, ca și cum nu ar fi fost niciodată afectat de o cauză de nulitate. Această instituție se aplică exclusiv contractelor lovite de nulitate relativă, nulitatea absolută neputând fi acoperită prin confirmare, dat fiind caracterul său de sancțiune pentru încălcarea unor norme de ordine publică.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.