Art. 1254: Desfiinţarea contractului şi a actelor subsecvente

Art. 1246 - Nulitatea; Art. 1247 - Nulitatea absolută; Art. 1248 - Nulitatea relativă; Art. 1249 - Confirmarea contractului anulabil; Art. 1250 - Cauze de nulitate absolută; Art. 1251 - Cauze de nulitate relativă; Art. 1252 - Nulitatea pentru lipsa formei; Art. 1253 - Nulitatea pentru lipsa cauzei sau a obiectului; Art. 1255 - Efectele nulității față de terți; Art. 1256 - Nulitatea parțială; Art. 1325 - Efectele nulității; Art. 1549 - Noțiune (Rezoluțiunea și rezilierea); Art. 1639 - Restituirea prestațiilor. Reguli generale; Art. 1640 - Obiectul restituirii; Art. 1641 - Restituirea în natură; Art. 1642 - Restituirea prin echivalent; Art. 1643 - Fructele și dobânzile; Art. 1644 - Cheltuielile făcute cu bunul; Art. 1645 - Riscurile; Art. 1646 - Actele de conservare și de administrare; Art. 1647 - Dreptul de retenție

Articolul 1254 din Codul Civil reglementează efectele fundamentale ale nulității, fie ea absolută sau relativă, ale contractului. Principiul cardinal ce guvernează aceste efecte este cel al retroactivității ('ex tunc'), conform căruia contractul nul este considerat a nu fi fost niciodată încheiat (*quod nullum est, nullum producit effectum*). Această retroactivitate conduce la o repunere a părților în situația anterioară încheierii contractului (*restitutio in integrum*). Consecința directă a desființării contractului principal este desființarea, în anumite condiții legale, a actelor subsecvente încheiate în baza acestuia, principiu cunoscut sub adagiul *resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis*. Aceasta înseamnă că drepturile dobândite de terți de la cel al cărui titlu a fost anulat sunt, de regulă, desființate. Al treilea alineat impune obligația reciprocă de restituire a prestațiilor primite de părți, fie în natură, fie prin echivalent, indiferent de caracterul succesiv sau continuu al executării lor, făcând trimitere expresă la dispozițiile detaliate privind restituirea prestațiilor din articolele 1639-1647 C.civ. Această reglementare subliniază caracterul esențial al nulității ca sancțiune pentru nerespectarea condițiilor de validitate la formarea actului juridic, distinct de rezoluțiune sau reziliere, care sancționează neexecutarea obligațiilor.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.