Art. 1250: Cauzele de nulitate absolută

Art. 11 - Respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri; Art. 1246 - Noțiunea de nulitate; Art. 1247 - Nulitatea absolută; Art. 1248 - Nulitatea relativă; Art. 1251 - Cauzele de nulitate relativă; Art. 1252 - Nulitatea totală şi nulitatea parţială; Art. 1253 - Efectele nulităţii. Restituirea prestaţiilor.; Art. 1179 - Condițiile esențiale pentru validitatea contractului; Art. 1225 - Obiectul contractului; Art. 1235 - Cauza contractului

Articolul 1250 din Codul Civil român statuează principiile fundamentale care guvernează cauzele de nulitate absolută a unui contract. Această formă de nulitate, cea mai gravă sancțiune civilă, intervine în două situații distincte: pe de o parte, în cazurile expres prevăzute de lege (nulitate textuală sau expresă), ceea ce subliniază caracterul imperativ al normei legale încălcate; pe de altă parte, când, deși nu există o prevedere legală explicită, se deduce cu certitudine din spiritul legii că interesul ocrotit este unul de ordin general (nulitate virtuală). Aceasta din urmă situație vizează în principal încălcarea normelor de ordine publică sau a bunelor moravuri, chiar dacă norma nu menționează expres sancțiunea nulității. Nulitatea absolută protejează un interes social superior, iar nu un interes particular, ceea ce o deosebește fundamental de nulitatea relativă. Consecințele acestei caracteristici sunt multiple: poate fi invocată de orice persoană interesată, de procuror sau din oficiu de către instanță, și este imprescriptibilă.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.