Art. 1246: Nulitatea

Art. 1179 - Condițiile esențiale pentru validitatea contractului; Art. 1180 - Viciile de consimțământ; Art. 1235 - Obiectul contractului; Art. 1239 - Cauza contractului; Art. 1247 - Nulitatea absolută; Art. 1248 - Nulitatea relativă; Art. 1249 - Confirmarea contractului anulabil; Art. 1250 - Efectele nulității; Art. 1254 - Restituirea prestațiilor; Art. 1255 - Nulitatea parțială; Art. 11 - Respectarea ordinii publice și a bunelor moravuri

Articolul 1246 din Codul Civil constituie piatra de temelie a reglementării nulității actului juridic civil, specific a contractului. El definește nulitatea ca sancțiune de drept comun pentru nerespectarea condițiilor de validitate la încheierea contractului, subliniind caracterul ei fundamental, cu excepția cazurilor în care legea prevede o altă sancțiune (ex: ineficacitate, rezoluțiune). O contribuție esențială a articolului este consacrarea dualității nulității, clasificând-o în nulitate absolută și nulitate relativă, distincție fundamentală în dreptul civil român, cu regimuri juridice distincte (care urmează a fi detaliate în articolele următoare). De asemenea, articolul introduce posibilitatea, ca o noutate legislativă față de reglementările anterioare, ca nulitatea să poată fi constatată sau declarată prin acordul părților, o derogare importantă de la principiul judiciarizării exclusive a nulității. Totuși, acest acord este limitat: părțile nu pot, prin voința lor, să creeze noi cauze de nulitate sau să le suprime pe cele existente, stabilite prin lege. Orice clauză sau convenție care contravine acestui principiu este considerată nescrisă, consolidând caracterul imperativ al normelor care reglementează condițiile de validitate ale contractului și, implicit, cauzele de nulitate.

Notă: Aceste explicații sunt oferite pentru a facilita înțelegerea textului de lege.